Omul este singura fiinta capabila de a cunoaste si de a se lupta cu ideile ce circula non-stop in mintea acestuia. Ideile sale nu se opresc doar la nivelul mintii, ci fara ca el sa controleze activitatea inimii sale este impiedicat sa sa afirme ca identitatea acestuia se rezuma unor termeni stintifici, precum umanismul, ateisismul sau orice ideologie omeneasca. In mijlocul suferintei, omul este fortat sa foloseasca modul de gandirie cu cel al afectiunii umane. Cand omul este lovit de suferinta (si nu stie spre cine sa-si indrepte atentia) este important ca acesta sa isi directioneze privirea spre Revelatia scrisa si asezata in Cuvantul lui Dumnezeu. Atunci cand realizam ca Dumnezeu nu este prezent in momentele dificile al vietii noastre, fiecare om este chemat sa se adanceasca in Cuvantul lui Dumnezeu. Doar in acest loc vom putea gasi linistea necesara si rapsunsurile situatiilor pe care le intampinam. Desigur, atunci cand omul este chemat sa se subordoneze unei cerinte divine, o astfel de actiune nu trebuie intelesa ca a fiind o obligatie. Fiecare om are o demnitate si un drept de a alege rational (si cu intelepciune) cui ii se va subordona. Cand Dumnezeu ne chema sa ne adancim in Cuvantul Sau, El de fapt ne cheama sa-L cunoastem pe El si modul in care El isi desfasoaura lucrarea directionata spre cei care iubesc si implinesc Cuvantul Sau scris.Ramane, in cele ce urmeaza, sa va indrept privirile spre un pasaj care scoate in evidenta baza principala a celor scrise mai sus. Psalmul 37 prezinta contextul unei situatii groaznice in care se regasea Asaf. Pe parcurul acestui capitol realizam ca Asaf isi gaseste raspunsul necesar doar in cortul (prezenta) lui Dumnezeu. Cred ca si noi trebuie sa aplicam acelas principiu atunci cand consideram ca Dumnezeu nu este alaturi de noi.
In prima parte a acestui Psalm observam ca Asaf este indignat de prezenta nedreptatii si a coruptiei existente - atat in randurie compatritilor sai cat si a societatii din care face parte. Situatia de fata este atat de grava si complexa, incat autorul recunoaste ca era pe cat se poate de aproape de a renunta la propriul Dumnezeu. In alte cuvinte, problemele marturisite de Asaf erau atat de revoltatoare incat acestea ii puteau afecta credinta in Dumnezeu.
A doua parte a acestui capitol ne arata soarta celor corupti si nemernici, care prin trairea lor il jigneau pe Dumnezeul Creator. Observam in acest capitol ca printre randurile rau facatorilor se aflau „asa numitii crestini. Acestia sunt crestinii care sunt condusi nu de Cristos, ci de dorintele (lor) de a devenii vedete sau bastani importanti. In ultima parte a acestui capitol, Dumnezeu este Cel care judeca actiunile si gandurile fiecarui om. Pentru Asaf, acest lucru scoate in evidenta faptul ca cel credincios si drept va trai, pe cand cel nesimtit si viclean va muri.
In mijlocul acestor doua revelatii stau doar cateva versete ce scot in evidenta necesitatea omului de a veni in prezenta lui Dumnezeu (pentru a intelege ce se intampla in jurul acestuia). Fara aceste versete am ramane dezorientati, deoarece, fara acestea nu am cunoaste cum a obtinut Asaf raspunsul cautat de atat timp. Pentru Asaf cortul lui Dumnezeu este locul in care acesta gaseste atat raspunsul dorit, cat si pacea si linistea interioara oferita printr-o actiune de judecata dreapta a fiecarui om. Ultimiile versete ale acestui capitol nu ne arata doar revelatia judecatii drepte, dar ne ajuta sa ne indreaptam privirile spre promisiunea lui Dumnezeu fata de Asaf. Dumnezeu ramane si este un judecator drept in orice situatie. Astfel, fiecare trebuie sa ne indreptam privirile dinspre problemele tulburatoare ale vietii spre Dumnezeu. Doar in prezenta Sa vom regasi pacea si linistea interioara, dreptatea si adevarul, intelepciunea si ingaduinta, dragostea si infaptuirea. Doar in prezenta lui Dumnezeu ne putem intalni cu Dumnezeu.Scris de Cosmin Pascu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu