O regiune izolată din Papua Noua Guinee
Cu 50 de ani în urmă, locuitorii din Funa (în vestul izolat din PNG) se aflau adesea în conflicte violente. Răzbunările de sânge, vânătoarea de capete şi canibalismul erau cât se poate de banale. Lucrarea misionarilor creştini nu a atins această parte din PNG până la mijlocul secolului trecut şi au mai trebuit 20 de ani până ca Evanghelia să ajungă în Funa. Când aceasta s-a întâmplat, închinarea înaintea lui Dumnezeu a înlocuit venerarea idolilor, iar triburile locale s-au desprins de vrăjitorie şi artele oculte. Vânătoarea de capete şi canibalismul au încetat aproape peste noapte. Pe măsură ce în junglă s-au creat piste de aterizare, serviciile de sănătate şi de educaţie au fost introduse, iar avioanele MAF (Mission Aviation Fellowship) au devenit o punte de legătura cu lumea din afară.
Majoritatea familiilor încă trăiesc din agricultură, pescuit şi vânătoate, totuşi Biblia a fost tradusă în limba locală, iar acum oamenii sunt însufleţiţi de dorinţa de a duce Evanghelia la triburile ne-evanghelizate vecine. MAF
Posturile creştine de radio internaţionale se alătură proietelor iniţiate de guverne, biserici şi grupuri comunitare în vederea combaterii virusului HIV. Mesajul emis de aceste posturi creştine de radio se concentrează asupra abstinenţei şi a loialităţii conjugale. Există diverse programe de educare pentru copiii de şcoală primară, liceeni şi restul populaţiei adulte. TWR
Cei câţiva creştini din Libya sunt aproape cu totul străini în propria ţară şi urmăriţi îndeaproape de poliţia secretă, deşi guvernul permite o biserică din fiecare denominaţie per oraş. Misionarii emigranţi, făuritori de corturi, trebuie să se păzească cu mare atenţie de reţeaua inextricabilă a poliţiei secrete.
Printr-o hotărâre de referinţă luată în aprilie 2008, Surtea Supremă a statului Israel a ratificat un acord între creştinii evrei mesianici şi statul Israel. Acest acord stabileşte că a fi evreu mesianic (creştin evreu) nu reprezintă o piedică pentru ca cineva să obţină cetăţenie în Israel. Aceasta înseamnă că evreilor mesianici nu li se mai poate respinge dreptul la obţinerea de cetăţenie pe motive religioase.
Mass-media britanică a acordat în cele din urmă oareşice atenţie persecuţiei islamice asupra celor care se convertesc de la islam la altă religie. Patrick Sookhdeo, fondatorul şi directorul organizaţiei Barnabas Fund, el însuşi un fost musulman, scria: “Parte din munca viaţii mele a fost de a căuta să văd eliminată din islam această lege crudă, şi de a vedea creştini asemenea mie, cărora li se acordă libertatea de a crede fără a înfrunta persecuţie şi, potenţial, moarte… Omenirea îşi deschide într-un sfârşit ochii faţă de această atrocitate şi injustiţie. Rugaţi-vă ca, odată ridicată, această problemă să nu fie uitată din nou. Rugaţi-vă să vedem o reală mişcare pentru asigurarea libertăţii de conştiinţă tuturor oamenilor, chiar şi celor născuţi musulmani”.
Din Malawi: “Aceste cărţi fac interpretarea Bibliei să devină foarte clară şi uşoară. Ca un bătrân în biserica catolică, pentru mine este foarte important să am aceste cărţi, pe care le-am primit de la un reprezentant al (organizaţiei caritabile) Salvation Army. Dacă toţi cei care predică ar avea aceste cărţi, oamenii ar primi mesaje biblice nealterate, bazate pe context istoric adecvat”.
Din Nigeria: “Am oferit celor doi ‘regi’ din ţinutul Hausa de aici câteva copii în limba locală a cărţilor primite de la voi. Ei au fost colegii mei de liceu în anii ‘80. Au primit aceste copii cu multă bucurie”. Bridgeway
Deşi majoritatea conducătorilor de biserică kirghizi sunt credincioşi înflăcăraţi, puţini dintre ei au avut parte de o instruire teologică intensivă. Domeniul instruirii încă depinde în cea mai mare parte de misionarii străini, cu toate că şcolile biblice pregătesc tot mai mulţi profesori dintre credincioşii locali. Ţara este săracă, iar oamenii trebuie să-şi câştige existenţa, astfel că durata cursurilor de instruire teologică este limitată. CNEC
Dintr-o populaţie de 125 milioane de oameni, membrii bisericilor protestante se estimează a fi sub 600.000, dintre care mai puţin de două-treimi frecventează biserica cu regularitate. Deşi numărul creştinilor se află în creştere, multe oraşe şi sate rămân fără nici o biserică. Christian Information Book
Patru lideri chinezi ai bisericilor de casă au fost eliberaţi din lagărele de muncă, după ce au câştigat procesul în ianuarie a.c., fapt cu adevărat fără precedent. Nouă lideri de biserică fuseseră arestaţi în august 2007 pentru ţinerea unui serviciu divin de duminină într-una din casele lor. Aceştia au fost acuzaţi de ‘subminarea autorităţii legilor statului’ şi condamnaţi la 12-18 luni de re-educare prin muncă. Motivul care a răsturnat sentinţa a fost că acuzaţia ‘nu s-a sprijinit pe dovezi clare şi evidenţe suficiente’. Laudaţi pe Domnul pentru eliberarea celor patru şi rugaţi-vă ca şi ceilalţi cinci să fie, de asemenea, eliberaţi! Barnabas Fund
Sahelul, o centură vastă şi uscată la sud de Sahara, reprezintă un cămin pentru milioane de oameni ne-evanghelizaţi. Religiile predominante sunt animismul şi islamul, din care foarte mult mai degrabă înseamnă religie populară tradiţională decât un set de principii doctrinare. Oricare ar fi religia, ea exercită o legătură culturală puternică asupra oamenilor. Credincioşii şi evangheliştii africani lucrează în această regiune, însă există multe oportunităţi de implicare pentru cei din Vest care pot fi asistenti medicali, doctori, veterinari, agricultori, mecanici auto, ingineri, învăţători, educatori pentru persoane în vârstă sau persoane implicate în programe de alfabetizare. Creşterea bisericii este lentă, totuşi există un număr redus, dar constant, de câte unul şi doi care răspund faţă de Evanghelie. World Team
Populaţia bengali reprezintă 98% din cei 150 milioane de oameni din statul Bangladesh. În pofida a peste două secole de misiune, mai puţin de 1% din populaţie este creştină. Demografia statului este în creştere, însă pauperitatea, boala, absenţa îngrijirii medicale şi criza facilităţilor educaţionale lasă aceşti oameni, precum şi multe alte milioane, într-o luptă crâncenă pentru propria subzistenţă.
Zece biserici emigrate în Bahrain, un loc mai tolerant decât alte state din Golf, au fost ameninţate cu închiderea dacă nu pot crea documente care să le atesteze propria legalitate. Vecinii musulmani au depus plângeri împotriva zgomotului şi a locurilor de parcare.
Comunităţile Khmer încă poartă cicatricile erei lui Pol Pot [lider comunist extrem de crud, care a exterminat mare parte din propria naţiune], însă cu o remarcabilă revenire acestea îşi reconstruiesc vieţile şi naţiunea. La începutul erei lui Pol Pot existau cca. 12.000 de credincioşi, dar numai 2.000 au supravieţuit. Astăzi se estimează că sunt 130.000 de credincioşi, ceea ce reprezintă aproape 1% din populaţie. Procentajul este în creştere. Ţara este deschisă pentru Evanghelie şi oamenii sunt receptivi. Aici există o mare nevoie pentru evanghelişti, învăţători biblici, lucrări medicale şi lucrători pentru sănătatea comunitară.
Odată ‘coşul cu pâine al Africii’, Zimbabwe este acum o ţară care se află pe panta inaniţiei pe termen lung. Magazinele sunt aproape goale, iar ceea ce se mai găseşte în ele este peste capacitatea de cumpărare a celor mai mulţi oameni. Politica preşedintelui Mugabe, combinată cu seceta prelungită, i-au adus pe mulţi oameni la limita cea mai de jos a subnutriţiei. În unele locuri, oameni trăiesc pe baza unei diete alcătuite din viermi ‘mapani’, insecte şi spanac sălbatic. Majoritatea industriilor manufacturiere şi a micilor afaceri au încetat să mai funcţioneze. Nu se găseşte combustibil pentru autovehicule, iar electricitatea este disponibilă sporadic. Toată înfăţişarea de normalitate din viaţa cotidiană s-a dus, cu excepţia elitei oficialilor guvernamentali, care continuă să o ducă în lux şi confort. 85% din populaţie este fără loc de muncă, iar patru-cincimi din populaţie trăiesc cu mult sub linia pauperităţii, cu numai $1 pe zi. Un sfert din populaţia de 12 milioane de oameni au părăsit ţara, mulţi emigrând ilegal în Africa de Sud.
Populaţia muritoare de foame a statului Zimbabwe depinde de asistenţă provenită din afară, majoritatea acesteia din partea bisericilor. Aceasta doar determină guvernul să fie şi mai suspicios în privinţa bisericilor şi a liderilor lor. Agenţii guvernamentali au penetrat organizaţiile bisericilor, supravegheat telefoanele liderilor bisericilor şi monitorizat email-urile acestora. Întâlnirile de rugăciune au fost atacate de poliţie, care s-a folosit de câini, bastoane şi gaze lacrimogene. Mulţi slujitori ai Domnului au fost arestaţi, bătuţi şi fals acuzaţi de organizarea unor animozităţi şi activităţi anti-guvernamentale. Barnabas Fund
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu