16 Decembrie
Imi privesc viata
Si vad umbre lasate
Pe potecile vechi pe care ar fi trebuit sa umblu altfel
Vad urme de frica , urme de durere
Lasate ca o taina ascunsa pe cararile batatorite sub privirea Ta.
Vad avalanse de cuvinte ce-au cazut odata peste mine
Lovindu-mi inima insetata de liniste, iubire.
Alteori vad raze de soare
Straluminandu-mi sufletul
Vad Duhul Tau salasluind in mine
Cum imi inunda inima cu har nemarginit .
Vreau sa fiu liber, Doamne
Sa nu mai simt presiunea amintirilor triste
Sa nu mai simt despartirea ca pe o rana
Sa simt mangaierea Ta cand noaptea imi invaluie gandul
Sa te simt mai aproape, Doamne.
Cad fulgi de gand ce se topesc in inima mea arsa de dor...
Vreau sa zbor spre cerul de lumina
Sa-mi deschid sufletul , alunecand spre nemurire,
Insetat de sublim sa respir prezenta Ta.
Mi-am dorit odaia sufletului meu
Sa fie impodobita doar cu sfintenie
Sa fie Templul Tau
Sa fie Cortul intalnirii cu Tine.
Vad jertfe ce le-am adus pline de cusur
Vad chipul Tau cum a plans atunci
Dar focul Tau m-a mistuit pe mine
Ca sa fiu curatit pe veci
Sa fiu liber, Doamne.
autor: Corneliu Matei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu